Lansarea de la Palatul Cotroceni a campaniei dedicate adicțiilor la tineri atinge o problemă acută a societății noastre. Din perspectivă conservatoare, principala redută în fața oricărui comportament nociv este familia. Nicio campanie guvernamentală și nicio platformă de comunicare digitală nu pot suplini autoritatea părintească, reperele morale și grija constantă oferite în căminul familial. Responsabilitatea primară pentru creșterea și protecția copiilor aparține părinților, nu structurilor administrative sau organizațiilor internaționale.
Mecanismul propus, bazat pe o mesagerie anonimă și recomandări online, riscă să ocolească implicarea directă a familiei și a comunității locale. În plus, inițiativa este lipsită de componente practice esențiale: nu include servicii clinice, asistență medicală directă sau măsuri de tratament pentru minorii care suferă deja de dependențe. Fără intervenții concrete și ferme, astfel de acțiuni tind să se rezume la un exercițiu de relații publice găzduit de instituțiile centrale ale statului.
Nu în ultimul rând, principiul statului suplu cere transparență și prudență financiară. Este greu de înțeles cum un astfel de proiect oficial poate fi asumat fără a prezenta date statistice privind amploarea fenomenului și fără a menționa bugetul alocat ori proveniența fondurilor. Protejarea tinerilor reclamă întărirea familiei, fermitate în menținerea ordinii publice și rigurozitate în cheltuirea banilor, nu inițiative declarative lipsite de criterii clare de evaluare. — Redacția
Redacția