În legislația română, vânzarea unui imobil dobândit prin moștenire depinde de calitatea de proprietar a vânzătorului și de modul în care a fost realizată succesiunea. În majoritatea cazurilor în care un părinte decedează, proprietatea trece în regim de coproprietate între părintele supraviețuitor și copii, conform cotelor stabilite de lege.

Potrivit Codului Civil, dacă un copil a acceptat moștenirea și deține o cotă-parte din imobil, părintele nu poate înstrăina întreaga proprietate fără acordul explicit al acestuia. Orice act de vânzare-cumpărare necesită semnătura tuturor proprietarilor înscriși în cartea funciară, protejând astfel drepturile descendenților asupra masei succesorale.

Există însă excepții în care mama poate vinde singură casa, dacă deține calitatea de proprietar exclusiv. Acest context apare dacă imobilul a fost bun propriu înainte de căsătorie, dacă a fost dobândit prin donație sau moștenire individuală, ori dacă restul moștenitorilor au renunțat formal la drepturile lor în cadrul procedurii succesorale.

Dacă există dezacord între părți, soluționarea blocajului se poate face prin partaj succesoral. Această procedură, realizată la notar sau în instanță, permite separarea patrimoniului, fie prin atribuirea bunului către un singur moștenitor cu plata unei sulte, fie prin vânzarea acestuia și împărțirea sumei obținute.

Este fundamental ca procesul de succesiune să fie finalizat înainte de orice tentativă de înstrăinare. Fără un certificat de moștenitor și intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară, nicio tranzacție imobiliară nu poate fi autentificată legal de către un notar public.