Clubul Universitatea Cluj traversează un moment dificil după anunțul decesului lui Ioan Ciocan, unul dintre cei mai longevivi și respectați fundași din istoria grupării ardelene. Dispariția fostului sportiv la vârsta de 74 de ani marchează pierderea unui pilon defensiv care a definit o eră pentru echipa supranumită „șepcile roșii”.
Cariera lui Ciocan la Cluj a început în sezonul 1978/1979 și s-a întins pe parcursul a aproape zece ani, perioadă în care a bifat 313 prezențe oficiale în toate competițiile. Debutul său a fost unul de bun augur, impunându-se ca titular într-o victorie clară împotriva echipei CSM Reșița și demonstrând rapid o siguranță în intervenții care l-a menținut în primul unsprezece pentru restul deceniului.
De-a lungul celor nouă sezoane, fundașul a reprezentat un element de stabilitate, rămânând alături de echipă atât în momentele de glorie din prima divizie, cât și în perioadele dificile de reconstrucție din eșalonul secund. Contribuția sa a fost vitală pentru obținerea a două promovări în Divizia A, în anii 1979 și 1985, momente cheie pentru parcursul istoric al clubului universitar.
Dincolo de sarcinile defensive stricte, Ciocan s-a remarcat ocazional și în faza de atac, reușind să marcheze goluri importante în momente critice. Printre acestea se numără un succes spectaculos într-un derby cu CFR, dar și un gol decisiv marcat în minutul 90 al unei partide cu Olt Scornicești. Ultima sa apariție în tricoul alb-negru a avut loc în decembrie 1987, după care a ales să revină la clubul unde și-a început formarea sportivă, Arieșul Turda.
Mesajul de condoleanțe transmis de oficialii Universității Cluj subliniază respectul profund pentru un jucător care a lipsit de pe teren în doar câteva meciuri pe parcursul mai multor sezoane consecutive. Ioan Ciocan rămâne în memoria suporterilor clujeni drept un model de profesionalism și devotament, fiind considerat unul dintre jucătorii emblematici ai perioadei postbelice a clubului.