Într-o dezbatere recentă organizată la Colegiul Kennedy King din Chicago, liderii Comisiei de Reparații din Illinois au argumentat că guvernul federal are o responsabilitate morală imensă față de populația de culoare. Aceștia susțin că reparațiile financiare reprezintă singura cale viabilă pentru a compensa secolele de muncă forțată și nedreptățile sistemice care au urmat abolirii sclaviei.

Marvin Slaughter Jr., președintele comisiei, a prezentat o cifră record: 7 cvadrilioane de dolari. Această sumă reprezintă, conform calculelor sale, valoarea salariilor neplătite pentru persoanele sclavizate, plecând de la premisa că acestea nu beneficiau de timp liber și erau exploatate continuu. Studiul citat arată că doar pentru anul 1839, contribuția economică a sclavilor ar echivala astăzi cu peste 6 trilioane de dolari.

Dincolo de aspectul monetar, susținătorii acestui demers pun accent pe conceptul de „mărturisire a răului”. Pastorul Jonathan Brooks a subliniat că scrierea unui cec nu este suficientă fără o recunoaștere explicită a adevărului istoric. Repararea relațiilor sociale necesită, în viziunea experților, o admitere oficială a prejudiciului provocat înainte de a implementa orice mecanism de plată.

Deoarece supraviețuitorii direcți ai sclaviei nu mai sunt în viață, strategia actuală vizează compensarea descendenților acestora. Activiștii argumentează că lacunele actuale în ceea ce privește bogăția, educația și sănătatea sunt o consecință directă a politicilor istorice de segregare și discriminare, pentru care statul rămâne principalul responsabil.

Există deja precedente la nivel micro în statul Illinois. Localitatea Evanston a început implementarea unor plăți de 25.000 de dolari către descendenții celor afectați de discriminarea locativă din trecut. Totuși, la scară națională, propunerea rămâne una teoretică și controversată, fiind considerată de critici nerealistă din punct de vedere bugetar, în ciuda argumentelor etice prezentate de comisii.