România a raportat exporturi de alimente și animale vii în valoare de 7,4 miliarde de euro în 2025, marcând o creștere de 12,7% față de anul precedent. Totuși, sub acest record valoric se ascunde o realitate dificilă pentru producători: prețurile de export pentru cereale au stagnat, crescând cu un nesemnificativ 0,41%.

Indicele valorii unitare de export confirmă faptul că, deși volumele livrate la nivel internațional au fost substanțiale, prețul mediu pe unitate nu a reflectat dinamica inflaționistă generală. Această situație a limitat veniturile brute care au intrat direct în conturile fermierilor, în ciuda eforturilor de producție din ultimul sezon.

Diferențele între sectoarele agroalimentare sunt majore. Dacă cerealele au rămas la cotații cvasi-identice cu cele din anul anterior, alte categorii au înregistrat scumpiri notabile la export. Livrările de tutun și înlocuitori au beneficiat de o creștere a prețurilor de 10%, în timp ce segmentul uleiurilor și grăsimilor a marcat o apreciere de 20%.

Pentru marii cultivatori, stagnarea prețurilor la grâu și porumb reprezintă o provocare pentru sustenabilitatea afacerilor. Cu inputuri scumpe și costuri logistice în creștere, profitabilitatea la hectar este direct afectată de prețul plafonat de pe piețele externe, unde producția românească concurează cu volume masive din alte regiuni globale.

Această conjunctură subliniază încă o dată poziția vulnerabilă a României ca exportator net de materie primă. Dependența de cotațiile bursiere internaționale face ca volumele record să nu se traducă automat în prosperitate pentru producătorii locali, aceștia fiind prinși între prețuri de vânzare stabile și cheltuieli de producție ridicate.

În concluzie, anul a fost unul al volumelor mari, dar al câștigurilor marginale pentru sectorul cerealelor. Echilibrarea balanței comerciale și creșterea profiturilor fermierilor depind acum de capacitatea de a procesa mai mult la nivel local pentru a exporta produse cu valoare adăugată superioară.